Silvia's diary

Octombrie 19, 2009

cuvinte de suflet de la Randy Pausch

Filed under: In concordanta cu gandurile mele — silviasdiary @ 8:13 pm

As incepe si acest articol cu …”ma gandeam”…dar banuiesc ca deja stiti si voi ca nu prea incepi sa scrii ceva fara sa gandesti. Ramane la latitudinea celorlalti sa hotarasca daca ai gandit „bine” sau „prost” insa cu siguranta merita macar rasplatit efortul 🙂

Sambata Traian mi-a recomandat un filmulet pe youtube….

http://www.youtube.com/watch?v=ji5_MqicxSo

As spune ca am invatat destul de multe lucruri de la acest om, insa cel mai impresionant mi s-a parut faptul ca acest om, in ultimul stadiu de cancer, are o atitudine atat de deschisa fata de oameni, poate zambi atat de frumos si isi poate accepta soarta fara a face o tragedie din ceea ce i se intampla…

Mi-au ramas cateva idei in minte pe care as vrea sa le impartasesc…sunt lectii de viata pe care acest domn ni le da cu atat de multa seninatate in ochi si cu un sentiment fantastic de acceptare a sortii lui!

  • In viata noastra apar diverse evenimente care nu tin neaparat de noi…ci tin de mediul exterior, de lucruri pe care noi nu le putem controla si nu le putem alege, ci pur si simplu ni se intampla. Ceea ce e important este atitudinea pe care noi o avem fata de aceste evenimente! Conteaza cum reactionam noi la aceste evenimente externe, cum ne raportam noi la ele….pana la urma cum alegem sa fim in raport cu ele. Omul acesta are cancer si atutidinea pe care o are fata de asta este una incredibila! Nu incearca sa schimbe ceea ce ireversibil, ci incearca sa fructifice ceea ce Dumnezeu i-a dat. Ma gandeam de cate ori nu avem obiceiul , noi ca popor, sa dam vina pe mediul extern, pe societate, pe mediul politic, pe oricine altcineva mai putin pe noi!
  • E foarte important pentru noi ca ceilalti sa creada in noi, sa ne sustina, sa fie alaturi de noi in proiectele pe care le realizam, sa primim feedback-ul lor pozitiv…dar cum ar fi daca am da-o in bara cu ceva si ceilalti nu ne-ar spune nimic?nu ar fi debusolant??nu ar fi putin straniu?? el spune ca unul dintre lucrurile pe care sa nu ni le dorim niciodata este sa o dam in bara si ceilalti sa nu ne spuna nimic…de ce? pentru ca atunci inseamna ca au renuntat…au renuntat deja sa mai creada in tine.
  • Experience is what you get when you didn’t get what you wanted. Ce dragut ar fi daca am stii sa ne oprim putin dupa o exprienta neplacuta si sa vedem ce am invatat din ea, cu ce am crescut noi ca oameni, cu ce ne-a ajutat. De cele mai multe ori preferam sa o stergem cat mai repede din minte si sa o dam uitarii ….nu sa analizam putin si sa vedem si partile pozitive dintr-un lucru care la prima vedere pare ceva urat.
  • Si un ultim gand….zidurile pe care le intalnim in fata noastra si de care ne lovim nu sunt puse acolo sa ne opreasca, ci sa ne arate cat de mult de dorim acel lucru ! daca primul zid ne doboara inseamna ca poate nu ne dorim inca atat de mult acel ceva si ca mai avem de muncit putin la motivatia noastra!

Mi-a placut foarte tare acest domn…asa ca Traian, iti multumesc pentru sugestie! Cred ca e o lectie de optimism, o lectie de viata de la un om care stie sa aprecieze fiecare clipa din viata lui!

Anunțuri

Octombrie 16, 2009

Un fel de bun venit…

Filed under: Uncategorized — silviasdiary @ 5:20 pm

Ma gandeam aseara….de ce as vrea un blog?  Si daca as avea un blog….ce fel de informatii as posta?

Sentimentul este ca voi scrie ceva din suflet….pentru suflet…insa nu e asa usor….imi dau seama de acest lucru acum, incercand sa formulez cateva idei, pe care desi le am in minte…parca nu vor sa ia forma literelor si sa se contureze intr-un mod armonios si delicat in fraze…e putin inspaimantator faptul ca altii vor citi…

Ma intreb de unde vine frica?….DSC07459

Mi-am dat seama….nu e frica…e doar sentimentul de nesiguranta. Nesiguranta faptului ca ma simt expusa si nesiguranta faptului ca nu voi stii cum se raporteaza ceilalti la ceea ce voi scrie….ma simt ca un copilas in clasa 1 cand totul era nou, cand eram singurica in banca mea si trebuia sa ma fac placuta de colegii mei de clasa. Oare cati isi mai aduc aminte acel sentiment? Sau oare acesta este doar adevarul realitatii mele?

Imi place sa cred ca imi doresc sa cresc si sa descopar zi de zi cate o noua particica din harta mea…din ceea ce voi deveni cand ma voi face mare 🙂

Si poate ca astazi a fost inca un pas spre cresterea mea…poate acest blog ma va ajuta sa descopar un nou univers, care sa ma fascineze si sa ma faca sa imi doresc sa stiu mai multe si mai multe in fiecare zi….

Asadar…..bun venit in calatorie alaturi de mine!

« Newer Posts

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.