Silvia's diary

Februarie 28, 2010

Un strop din terapia de cuplu

Filed under: Lumea pe care o descopar — silviasdiary @ 5:28 pm

Dupa cum probabil unii dintre voi stiti, scoala este mai nou a doua mea casa! Petrec foarte mult timp intr-o sala de clasa cu mocheta albastra si mobila portocalie. E dragut ca s-a creat un grup frumos si destul de securizant pentru a putea impartasi momente din viata noastra care nu intotdeauna sunt cel mai usor de destainuit. Insa probabil nu as fi asa entuziasmata de asta, daca nu as si invata lucruri interesante.

Acest post va fi unul mai teoretic asa, voi incerca sa va explic despre unele experiente prin care trecem si pe care nu ni le putem explica sau nu dorim sa avem acces la ele in mod constient. Ma astept in special la doua tipuri de reactii : unii care vor zice ca e o mare porcarie ceea ce spun aici si altii care e posibil sa regaseasca cateva aspecte importante din relatia lor de cuplu.

Asadar,  sa incepem cu cateva idei esentiale. Fiecare dintre noi e posibil sa fi trecut macar o data prin experienta indragostirii. Cum a fost aceasta? Splendida! Numai fluturasi in stomac, numai momente frumoase petrecute alaturi de cel iubit, pana cand intr-o zi, se cam duce si asta….si incep sa iasa la suprafata nemultumirile ” nu ne mai plimbam asa des” ; ” nu mai petrecem asa mult timp ca la inceput” ; ” nu mai vrea sa facem sex” ; ” are o gramada de pretentii exagerate”…si toate astea cam duc la finalizarea relatiei. Ne-am gandit vreodata de unde vin reactiile, asteptarile, nevoile, dorintele astea ale noastre? Poate ca si noi ramanem cateodata surprinsi de noi cand facem unele lucruri si parca nu ne recunoastem pe noi insine. Cateodata e putin surprinzator pentru noi ca nu ne-am dat seama de la inceput ” ce fel de om” er si ne intrebam cum am putut sa intram intr-o astfel de relatie.

Pai hai sa va zic ce am invatat eu saptamana asta… relatiile de cuplu sunt oglinda relatiilor pe care le-am avut in copilarie…da, da, stiu…deja v-ati obisnuit cu cliseu acesta, dar va invit sa cititi mai departe, poate aflati si ceva nou.

Unul dintre profii mei spunea ca intre 0 si 6 luni e etapa de fuziune a copilului cu mama lui. Daca aceasta etapa nu este trecuta corespunzator, adica daca mama nu isi mai alapteaza copilul, daca ea pleaca din preajma lui pe perioade mai lungi de timp, daca ea nu este hranitoare, daca ea nu este prezenta emotional in viata  bebelusul ei, acesta va ramane cu probleme legate de fuziunea dintre el si mediul exterior, lucru care se va reflecta mai tarziu in relatia lui de cuplu. Cum ? Sunt acele persoane care vor sa petreaca mult timp cu persoana iubita, dar intr-un mod specific. Nu vor neaparat sa impartaseasca, sa vorbeasca cu iubitul/iubita, ci vor doar sa il/o simta aproape! Vor sa stea la pieptul acesteia, sa doarma cu el/ea, sa il/o stie mereu in preajma chiar daca nu au o activitate in comun.Tot aceastei etape ii sunt caracteristice lipsa cuvintelor si slaba diferentiere a sinelui, dar nu in ultimul rand centrarea nevoilor asupra propriei persoana ” eu am nevoie de tine langa mine” , „eu am nevoie sa fii alaturi de mine”.  Intre 6 si 12 luni incepe totusi diferentierea intre exterior si interior, deja bebele poate distinge intre el si mama, este stadiul protectiei si al satisfacerii : el se simte securizat ca mama este prezenta in viata lui, este multumit si satisfacut ca aceasta il hraneste si il ingrijeste, tocmai de aceea dragostea pentru ea este foarte mare. Daca aceasta dragoste nu este satisfacuta in aceasta perioada el o va transfera in relatia de cuplu, dragostea pentru partener devenind obsesiva si exclusiva. In urmatoarea perioada, 12-18 luni, bebele descopera lumea, incepe sa mearga singur si sa invete lucruri despre mediul inconjurator. E si perioada primilor pasi, care ii confera copilasului autonomie. Ce se intampla daca el nu trece intr-un mod sanatos prin aceasta etapa? Va fii mereu needy in relatie, va avea mereu nevoie de persoana iubita in preajma, va dori ca toate activitatile sa fie realizate impreuna, se va panica daca partenerul/partenera nu ii va raspunde la telefon sau nu ii va da mesaj de noapte buna…pentru ca el nu se simte protejat, securizat sau autonom. Intre 18 luni si 3 ani, bebele trece prin etapa lui „nu”. Daca ramane fixat in aceasta etapa, ca adult intr-o relatie se va manifesta complet irational in ceea ce priveste un aspect al vietii de cuplu, fara a avea neaparat o explicatie plauzibila „e nu pentru ca asa vreau eu sa fie”. Intre 3 si 6 ani, apare faimosul complex al lui Oedip si este etapa clara a diferentierii sexelor. Ambii parinti trebuie sa aiba o atitudine identica fata de copil, ei trebuie sa coalizeze, sa nu se lase prinsi in „idila” copilului, iar pentru a depasi aceasta etapa, copilul trebuie sa isi investeasca aceasta energie in relatiile cu cei din afara familiei. Ce se intampla daca nu o va depasi corespunzator? Isi va alege parteneri de viata care sa fie copia fidela a parintelui de sex opus.  Intre 6 si 12 ani este asa numita etapa a achizitiilor intelectuale, copilul ia contact cu mediul scolar, socializeaza si isi creaza un grup de prieteni, iar pentru el aceasta etapa este lipsita de sexualitate si de dorinta pentru sexul opus. Daca copilul ramane fixat in acest stadiu, el va manifesta in relatia de cuplu un interes foarte mare pentru ideile, gandurile, valorile, cunostintele partenerului, insa nu va fi deloc atras de partea sexuala, nu isi va dori contactul sexual, si daca il va avea, nu se va sti bucura de el cu intreaga lui fiinta. Intre 12 si 18 ani este stadiul adolescentei, al cautarii identitatii sale, al descoperii sinelui. Daca el nu va depasi acest stadiu, in relatie se va manifesta ca fiind foarte centrat pe prezent, foarte interesat de ceea ce se intampla in momentul de fata, nu va avea niciodata aspiratii cu privire la viitor, va ramane intr-un stadiu al imaturitatii, va evita sa isi ia angajamente si cu atat mai putin va fi centrat spre evolutia sa personala si a cuplului in care se afla.

Cam astea au fost stadiile cele mai importante ale copilariei care au efecte asupra noastra fara ca noi sa constientizam sau sa ne dam seama de unde provin aceste reactii si comportamente ale noastre sau ale partenerilor nostri. Ce putem face? In primul rand ar trebui sa vedem care sunt problemele pe care le avem in cuplu, apoi sa  stim cum a fost viata noastra de cand eram mici si pana pe la 18 ani, iar ulterior , dupa ce am facut cateva corelatii, sa incercam sa constientizam ca relatia de cuplu nu merita sa fie afectata de niste aspecte care nu au nici o legatura cu ea ! Pare destul de simplu, insa credeti-ma pe cuvant, nu e chiar usor 🙂

Sa aveti spor!

Anunțuri

Bun venit la realitate, Silvia

Filed under: Lumea pe care o descopar — silviasdiary @ 11:00 am

Asa cum v-am obisnuit de ceva vreme, scriu despre ceea ce traiesc, despre ceea ce gandesc, despre evenimentele prin care trec si ce impact au asupra mea, impartasesc despre ceea ce citesc si despre noutatile pe care le am…pentru ca asa va am aproape 🙂

Traiesc in Bucuresti de 4 ani si inca ma simt un copil putin pierdut in lume….de ce? pentru ca vin din Nasaud, un orasel micut, cu o strada principala pe care ieseam la plimbare, in care nu imi era frica sa ies la 10 seara in parc. De asemenea, niciodata nu ma gandeam ca la colt de strada ma pot lovi de un boschetar sau de un drogat. Nu ma gandeam niciodata ca cineva imi poate face rau in mijlocul zilei sau ca ma pot simti vreodata in nesiguranta. Problema vine din faptul ca acum, stau in Bucuresti, unde o parte din oameni sunt facuti dintr-un alt material, mult mai rau.

Credeam ca m-am adaptat unui stil de viata diferit, credeam ca acum sunt „mare” si ca imi pot purta singura de grija si asta va fi suficient pentru a evita toate lucrurile urate din acest oras…aparent, nu e suficient 😦

Am ajuns ieri, intr-o parte mai urata a orasului, unde trebuie sa recunosc ca ma simteam putin nesigura de integritatea mea. Ce cautam acolo? Am fost la cumparaturi, impreuna cu o colega pentru ca gaseam lucruri dragute si mult mai ieftine decat in vestitele noastre mall-uri. Teoretic, incercam sa fac putina economie si sa imi investesc resursele financiare intr-un mod mai eficient. Problema a fost ca am ignorat contextul si resursele mediului extern. Greu de crezut, insa chiar si acei oameni au foarte multe resurse si calitati!

Mandra de cumparaturile pe care le-am facut si de cadourile pe care tocmai urma sa le daruiesc si prinsa in povesti despre diverse aspecte importante a orelor petrecute in acea zona, incercam sa urc in tramvaiul, evident, foarte aglomerat. Descrierea momentului ar suna cam asa: multa lume care se imbulzeste sa urce in acel tramvai = moment prielnic pentru a fi efectiv bruscata si impinsa pentru a mi se fura portofelul, ascuns destul de bine in geanta pe care o tineam in fata mea. Pentru ca inca nu mi-am dezvoltat prea bine abilitatile de lupta cu domnii cu culoare, nu am avut nici forta necesara si nici inspiratia de moment sa zbier, asa ca am ramas in cateva secunde fara un protofel in care aveam de la bani, acte si documente pana la cheie, bonuri de masa  si carti de vizita.

Si nu, problema cea mai mare nu e ca imi pare rau pentru ele…ci ca aveam grija de ele, si cu toate astea am reprezentat doar un mic obstacol in calea acelui om. Si acum, vine intrebarea mea mult mai infricosatoare: Copii mei vor trai intr-o astfel de lume? Pentru ca atunci cand ma gandesc la un copil , pot doar sa fac asocierea cu o fiinta inofensiva, credula, inocenta si fara putere. Cum va fi pentru un copil sa traiasca intr-o astfel de lume?

Mai mult decat o paguba matriala, a fost o paguba emotionala. Acum imi e frica…imi e teama ca Bucurestiul va fi casa copiilor mei! De asta as prefera sa locuiesc in afara tarii, undeva departe unde sa ma plimb prin targuri vintage si sa stric cei 20 de euro pe care ii am pe luna intr-un loc sigur, alaturi de cineva drag!

Asa ca Anca, bucura-te ca esti in Olanda!  Cata si Ica bucurati-va ca sunteti in Cluj! Mama si tata fiti fericiti ca locuiti in Nasaud, unde puteti sa va lasati masina deschisa si sa nu va treziti fara ea in fata blocului!

Februarie 7, 2010

Impresii dupa prima sesiune

Filed under: Lumea pe care o descopar — silviasdiary @ 5:04 pm

Cred ca fiecare dintre noi are povesti interesante legate de sesiune…. dar pentru ca ma intalnesc cu voi destul de rar sau pentru ca sunteti la multi kilometri departare de mine o sa va impartasesc aici experienta mea.

Am avut parte si de examene de 7 ore si de examene fulger de 14 intrebari intr-o ora, am trait si experienta interesanta in care eram recompensate la sfarsit cu migdale si profesorul ne ruga sa nu scriem prea mult si nu in ultimul rand am interpretat si muuulte desene si povesti ale copiilor de 6 ani. As putea sa ma declar destul de multumita de modul in care s-au intamplat lucrurile pentru un prim semestru de „evaluare, consiliere si psihoterapie a copilului, cuplului si familiei”…

 rubrica peripetii : am sters un document la care am muncit o jumatate de zi si a trebuit sa il refac si am reusit sa stric laptopul impreuna cu colega mea de camera!

Dezamagirea mai mare vine insa de la celalat master. Am vaga senzatie ca unii profesori uita ca suntem la un program de masterat si ne-au dat in loc de examen o tema care presupunea copierea unor fragmente din curs, care oricum nu prezenta o materie care ne preocupa pe noi, cei de la masterul de Formarea Formatorilor. Altii ne-am promis marea cu sarea si ne-am entuziasmat ca o sa avem parte de o super evaluare a unor proiecte realizate in grup de 10 oameni (eficienta maxima in grupa de 10, nu ?) …rezultatul…cei doi profesori de la curs care nu ne-au dat o grila de evaluare pe care sa o urmam in realizarea proiectelor si care in timpul prezentarii proiectelor nu stiu cat de multa atentie au acordat proiectelor noastre, iar de noi…ce sa mai zic…nu ne ascultam unii pe ceilalti si nu puteam sa ne respectam colegii pentru munca depusa. Un alt exemplu de organizare mirobolanta ar fi cel in care se preconiza ca vom avea ca modalitate de examinare un portofoliu, caruia i s-au mai schimbat niste cerinte si termenul limita cu o zi inainte de predare sau examenul oral de dupa, care se preconiza ca va dura 2 ore….si a durat vreo 7 ( aici as putea sa apreciez intentia si interesul profesorului acordat studentilor daca nu as fi carcotas….)

Avem totusi o exceptie : comunicare si negociere interculturala. Personal, cred ca a fost singurul curs interactiv cu folos ( ca a mai fost vorbareala si la alte cursuri, asa e…dar cam fara rost si oricum nu intra la socoteala). Modalitatea de evaluare mie mi-a palcut foarte mult. Nu ni s-a oferit un suport de curs in timp util (adica l-am primit dupa ce toate temele au fost predate), insa pe internet se gaseau zeci de cursuri si articole cu tema respectiva..ceea ce a trebuit noi sa facem a fost sa oferim teme noi de discutie in cadrul cursului si sa realizat o grila de intrebari si raspunsuri pentru un examen de o ora viitorilor studenti la acest curs. Am fost nevoiti sa ne informam, sa citim, sa cautam materiale informative pentru a reusi sa realizam aceasta tema si cu siguranta eu am ramas in minte cu cateva notiuni noi , care e posibil sa imi prinda mai bine decat daca ar fi trebuit sa memorez definitii, clasificari si teorii.

Per total, una buna, una rea! Pacat ca sunt totusi 40 de oameni care platesc 25 de milioane pentru un progranm de masterat slab calitativ, desi s-ar fi putut face niste activitati extrem de interesante!

Astept sa imi spuneti care au fost experientele voastre legate de aceasta sesiune 🙂

Si de data asta…chiar vreau sa scrieti! Nu sa mi le spuneti pe mess ( cum faceti majoritatea)! Astept exemple de bune practici si de asemenea ma gandesc ca vor fi si modele de „asa nu” !

Pup la voi….Silvia,cea iesita din sesiune care se relaxeaza la Nasaud 🙂

Ianuarie 5, 2010

De ce e special Revelionul?

Filed under: In concordanta cu gandurile mele — silviasdiary @ 10:47 pm

Pentru ca am vorbit cu Iustin in seara aceasta am luat decizia sa va mai scriu ceva… ar fi dragut totusi sa incep cu „la multi ani!” 🙂

Pentru ca la inceputul fiecarui an e bine sa iti setezi niste obiective pentru cele 12 luni care urmeaza sau pentru ca e dragut si normal sa avem dorinte si vise ce ne-ar placea sa devina realitate…m-am gandit sa impartasesc wish list-ul meu…e o „lista” care e pe termen mai lung asa si cu siguranta nu e finalizata si nu cuprinde toate lucrurile care imi trec prin minte…dar e macar un inceput:

1. Imi doresc sa raman la buget macar la unul din mastere

2. Imi doresc sa continui cursurile de salsa de 2 ori pe saptamana

3. Imi doresc sa ma apuc de cursurile de franceza la institutul francez dupa sesiune

4. Imi doresc sa vizitez cel putin o tara straina anul acesta

5. Sa am un Craciun in familie….o familie numeroasa, cu toata lumea care mi-e draga tare tare langa mine

6. Un Revelion in strainatate

7. Un „HRemotion” care sa faca diferenta in viata ongs-istilor

8. Sa am cursuri interesante si profi misto care sa ma inspire

9. Sa nu uit sa imi aloc timp pentru a ma plimba si pentru a ma destinde

10. Sa reusesc sa devin o femeie mai dichisita decat pana acum…:)

11. „pe tine langa mine” ….

iar pe viitor asa….

1. O masina mica mica si fancy…galbena sau rosie sau verde

2. O mansarda cu geamuri mari

3. un loc de munca in care sa merg cu zambetul pe buze si cu doza de energie incarcata la maxim in fiecare zi!

Mi-am dat seama dupa acest Revelion ca pentru mine intrarea in noul an e perfecta daca e ….speciala……Sunt foarte multe persoane care considera ca Revelionul e reusit daca il petrec alaturi de prieteni la o petrecere sau la munte sau intr-un club…Pentru mine…Revelionul perfect e departe de casa, intr-un oras strain, alaturi de persoana iubita, plimbandu-ma pe strazi si traind un sentiment de libertate! Trebuie sa fie ceva wooooow, sa fie o experienta pe care sa nu o uit, sa nu fie doar o petrecere obisnuita sau doar o iesire la munte cu prietenii….

M-am gandit ca blogul meu ar putea sa fie ceva mai interactiv si tocmai de aceea astept sa primesc de la voi wish list-ul vostru pentru 2010 sau cum ar trebui sa fie Revelionul pentru a fi de vis in ochii vostri !

Decembrie 6, 2009

Spiritul Craciunului

Filed under: Lumea pe care o descopar — silviasdiary @ 8:34 pm

Dragii mei prieteni,

Am primit zilele trecute un ppt de la un o persoana foarte draga mie in care erau poze cu Quebec-ul in timpul sarbatorilor de iarna! Era de vis! Incepand de la zapada, care era aproape neatinsa pe strazile orasului, asternuta in straturi mari si pufoase sau poate beculetele care erau asezate pe cladiri si pe bradutii din fata magazinelor…..totul arata ca intr-o poveste! Mi-au venit in minte povestile si basmele copilariei, mi-au revenit in minte imaginile din filmele americane cu reni si mos Craciun, mi-au adus zambetul pe buze colindele de la Bing Crosby.

Eram poate mai naiva sau poate pur si simplu eram copil, dar era atat de frumos sa stii ca exista cineva care in acea seara magica iti va pune un cadou sub un bradut impodobit de tine impreuna cu familia ta.

Ce inseamna Craciunul pentru mine astazi?

Astazi, Craciunul inseamna sa fiu aproape de cei dragi, sa fiu acasa la Nasaud, sa fiu in bucatarie impreuna cu mama si cu Andrei, pregatind o gramada de bunatati. Bunatati pentru noi, pentru cei apropiati noua, pentru cei care stiu sa aprecieze:)

E minunata atmosfera aceea in care toata lumea lucreaza impreuna pentru a-i face fericiti pe ceilalti! E un sentiment de bucurie si o stare de liniste pe care o traiesc cand ascultam colinde si pregatim salata de vinete sau lucram la o noua prajitura a carei reteta nu am mai incercat-o sau framantam la 5 dimineata pentru cozonaci si paine de casa.

Eu asa am fost invatata sa privesc Craciunul, asa am fost invatata sa il traiesc! Cea mai mare bucurie e atunci cand impodobesti bradul impreuna cu familia! E atat de dragut sa il  vezi pe tata punand instalatia sau pe bunica pregatind ata pentru a lega globurile sau pe mama aranjand beteala!

Craciunul e frumos daca stii sa-l faci frumos! Craciunul e special daca vrei sa-l vezi special! Craciunul are farmecul lui daca stii sa-i gasesti farmecul!

Va invit, acum in prag de sarbatori, sa-mi spuneti cum e Craciunul vostru. Ce inseamna pentru voi aceasta sarbatoare!

Salsa…de ce?

Filed under: Lumea pe care o descopar — silviasdiary @ 12:42 am

Simt ca e momentul in care vreau sa spun mai multe despre mine…si voi incepe cu salsa!   Foarta multa lume ma intreaba de ce mai merg si la salsa in conditiile in care nu am loc sa arunc un bat in programul meu , deja suficient de incarcat…

Salsa a inceput in martie sau aprilie, a continuat pe parcursul Zilelor PSE, a sesiunii si a licentei..si inca rezista!

Cum de n-am renuntat?

Salsa inseamna pentru mine bucurie, libertate, spargerea barierelor si nedelimitarea granitelor! Salsa se traieste, nu se danseaza 🙂 Intradevar , bucuria dansului nu o simti in primele luni in care doar inveti pasii si inveti cum sa legi miscarile, ci o simti atunci cand ai deja libertatea sa simti ritmul muzicii ( chiar si pe timpul 2 ), sa te lasi purtata de senzatie, sa te lasi condusa de un partener care te poate surprinde oricand!

Primul lucru cu care m-am luptat in momentul in care am inceput salsa a fost acela in care Costin, instructorul meu, mi-a spus ca in dans voi fi condusa de baiat! „Cum adica” , am sarit eu revoltata?? Un baiat sa-mi dicteze mie cum sa ma misc si ce sa fac?? Cu timpul, am realizat ca asta e frumusetea acestui dans! E mereu o surpriza pentru tine, ca fata!

Orele de salsa, desi sunt seara, de la 8 pana la 9.30 ….imi dau energie! Ma ajuta sa descarc toate energiile negative stranse pe parcursul zilei, ma ajuta sa zambesc ….desi ajung acasa seara tarziu, desi sunt rupta de oboseala si poate infometata, salsa e acel ceva care merita facut!

Salsa mie imi inspira pasiune, senzualitate….si multa feminitate…e un dans al flirtului si al iubirii! Poti exprima prin miscarile trupului tau, ceea ce cuvintele nu pot.

Va provoc sa incercati! Va provoc sa mergeti in Cuba, macar cu imaginatia! Va provoc sa traiti cu sange latin acest dans! Va provoc sa aveti curaj sa va provocati, incercand salsa!

Decembrie 3, 2009

Decizii importante si prieteni…

Filed under: Pentru si despre prieteni, Uncategorized — silviasdiary @ 9:42 am

Mi-am dat seama ca sunt atat de prinsa in activitatile pe care le am zilnic de desfasurat si ca sunt atat de multe lucruri pe care incerc sa le impart..incat timpul pentru mine se reduce la orele saptamanale de salsa, orele in care vorbesc cu Ica, Anca Dranca si Cata la telefon sau pe mess, putinele petreceri la care mai ajung….si nu in ultimul rand, momentele cu Andrei. Am realizat ca timpul alocat mie pentru orice altceva ce nu inseamna scoala si dezvoltarea mea profesionala e destul de limitat….si e asa pentru ca eu l-am planificat asa….mi-o asum!

Nu-mi pare rau pentru asta…insa cateodata, dupa un teambuilding cu omuletii din ASPSE, imi dau seama ca imi lipseste timpul de stat la povesti cu Maria, timpul petrecut cu Dori vorbind despre departamentul de HR, timpul petrecut cu KK la un suc sau pe holurile facultatii…

Ti-as lansa o intrebare …..ce poate insemna o organizatie studenteasca pentru tine? Pentru mine inseamna suflete dragi, oameni misto, idei multe, pusti care vor sa creasca mai repede decat ceilalti, minti dezghetate si multa iubire ( nu-i asa? )

Cateodata ma gandesc cm ar fi fost sa fiu in Cluj…poate as fi in ASPR acum, poate as fi la master cu KK sau poate n-as fi intrat intr-un ONG si poate as fi stat in camin cu Isa, Ioana si Ica…trebuie sa recunosc ca mi-e dor tare de ele si mi-e dor de cat de nebune sunt! Mi-e dor de barftele inocente din liceu si de povestile interminabile intre fete! Mi-e dor de intrigile de atunci si de „marile” noastre secrete :)…. Eram copii si asta era atat de frumos!

Ma intorc acum in prezent si dupa o discutie cu KK de acum vreo 2 zile…mi-a reamintit cat de important e sa stii ca ai pe cineva acolo care te primeste cu bratele deschise atunci cand ai nevoie de un sfat, de ajutor sau cand doar vrei sa pierzi vremea la un film siropos!

Multumim prietenilor adevarati , multumim celor care desi sunt departe stiu cum sa ne infrumuseteze ziua si sa ne aduca zambetul pe buze, multumim celor care ne dau sfaturi si celor care le primesc.  Multumim celor care ne inteleg si nu ne judeca!!!

Va pupez pe toate 🙂

Noiembrie 4, 2009

Amintiri legate de anii studentiei

Filed under: Lumea pe care o descopar — silviasdiary @ 10:03 am

Am tot citit eu blogurile omuletilor din HrEmotion si am zis ca este momentul potrivit pentru a scrie ce a insemnat pentru mine HrEmotion si care sunt „repercursiiunile” implicarii mele in acest proiect.

Eram in primavara lui 2008, proaspat coordonator de Hr in ASPSE! Stiam eu asa pe sarite ce inseamna resurse umane, stiam ca trebuie sa recrutez omuleti noi, sa ii integrez in marea familie, apoi sa ii ajut sa ramana motivati si sa-i mai ajut sa se dezvolte! cum? prin cateva traininguri cu oameni interesanti, care i-ar putea ajuta pe ei sa-si largeasca orizonturile si sa faca putina lumina in capsoarele lor!

Si totusi doar asta sa insemne HR? Eh, HrEmotion m-a invatat ca Hr inseamna mult mai mult. Ce stiam eu despre modul in care ar fi de dorit sa ne pastram alumni langa noi? Ce stiam eu despre sisteme de evaluare a competentelor si despre monitorizarea membrilor? Ce stiam eu despre dezvoltare organizationala sau managementul talentelor? Cumva, HrEmotion m-a ajutat sa invat si aceste lucruri!

Eu am fost inca din prima generatie HrEmotion, alaturi de Miha, Billy, Aida, Anca Dranca, Ani, Vero, Anca de la Elsa, Tedi, Andrada, Nico si multi altii:) Mi-au ramas multe lucruri frumoase in minte, insa cel mai impresionant a fost filmuletul! A fost produsul muncii noastre ! M-am simtit atat de emotionata sa-l vad proiectat in fata a vreo suta de oameni! Am filmat multe zile, de multe ori aceeasi scena, de si mai multe ori petreceam mai mult timp decat ne programasem initial! Cu toate astea, am ras o gramada, am legat prietenii, am creat amintiri! De aceea, HrEmotion mi-a adus mai mult decat ma asteptam 🙂

Anul acesta Cris si Traian m-am chemat la „o discutie” despre HrEmotion si dupa ce m-au plimbat prin misiunea si viziunea CROS, prin obiectivele lor saptamanale si prin scopul comunitatii de practici pe HR….m-au intrebat ei asa frumos…daca vreau sa fac parte din noua echipa de proiect! M-am simtit flatata, am fost mandra ca s-au gandit si la mine si ca isi doreau sa fiu alaturi de ei in crearea unei experiente (speram noi) spectaculoase!

De ce spun experiente spectaculoase? Cred ca totul porneste de la pasiune….pasiunea cui? A noastra, a marinarilor echipei! Pentru ca exista din plin si ne dorim ca aceasta experienta sa fie una de neuitat atat pantru noi, dar mai ales pentru cei 40 de HR-isti ce vor face parte din comunitate.

Ce le-am pregatit pentru acest an? Noi consideram ca invatarea de la ceilalti este una dintre cele mai bune practici, de aceea vom avea intalniri de sharing, in care ei isi vor impartasi practicile lor legate de resurse umane. Vom avea pentru ei ateliere de lucru cu teme precum web 2.0 sau confectionare de cadouri si globulete. Vom realiza intalniri si traininguri cu persoane resursa din mediul de afaceri. Ii vom provoca sa lucreze in echipe, pe studii de caz ….si nu in ultimul rand…ii vom avea alaturi la distractie si la iesiri informale! Patinoarele sunt deschise, filmele bune ne asteapta in cinematografe sau in sediul CROS, serile de gatit se preconizeaza a fi un adevarat dezmat!!

Vrem ca experienta de Hr-ist intr-o organizatie studenteasca sa insemne mai mult !! Si suntem convinsi ca asa o sa fie!!

Asadar, bun venit la bord tuturor marinarilor! Pregatiti pentru o croaziera de un an??

Octombrie 29, 2009

o alta parte din mine:)

Filed under: Lumea pe care o descopar — silviasdiary @ 7:04 pm

Imi plac citatele care incep cu „cineva mi-a spus odata…” asa ca voi profita si eu de aceasta si voi incepe noua mea povestioara astfel….

Cineva mi-a spus odata ca in fiecare zi din viata noastra trebuie sa invatam ceva nou si cred ca batraneii ne spuneau ca in fiecare zi pe langa noi trece cel putin o minune si depinde doar de noi daca vrem sa ne ridicam ochii din pamant si sa o privim sau daca alegem sa trecem indiferenti pe langa ea.

Cu ce ocazie va spun asta?

In primul rand pentru ca mi-ar placea sa cred ca in fiecare zi ni se intampla ceva frumos si decizia e doar a noastra daca decidem sa observam si sa zambim….si  sa ramanem cu ceva in mintea si sufletul nostru.

In al doilea rand pentru ca , sunt convinsa, ca exista cateoata acele momente in viata care te trezesc la realitate si atunci constientizezi cu adevarat cat esti de fericit! Si cat de mult ar trebui sa multumim cuiva pentru toate lucrurile frumoase care ni se intampla zi de zi si pe care deja nu mai stim sa le apreciem si le luam ca atare, parca le-am merita si toate ni s-ar cuveni…..

Gandeste-te putin cand a fost ultima data cand ai spus un multumesc pentru ca ii ai pe parintii tai aproape, cand a fost ultima data cand te-ai uitat in preajma ta si ai vazut ca ai la indemana mancare calda, ceva dulce , un suc sau o patura calda cu care sa te invelesti seara tarziu ??

Si totusi…de ce astazi?

Pentru ca astazi a fost prima mea vizita la Casa Ioana, o fundatie care ofera adapost, asistenta sociala si consiliere psihologica persoanelor care nu detin o casa . Pe de o parte a fost trist…pe de alta parte e induiosator sa vezi mame tinere cu copilasi mici stand intr-un spatiu infim, fara conditii grozave de a-i putea creste sau ingriji! E putin dezarmant sa te uiti la batranei care si-au pierdut casele sau la familii carora le-au fost disponibilizate locuintele….

Astazi am cunoscut-o pe D….avea ochisorii atat de puri, de inocenti, de jucausi! Un par negru, prins in doua codite nazdravane, un dintisor lipsa si cele mai lungi si mai frumoase gene pe care le-am vazut vreodata! D. a desenat astazi, s-a jucat cu noi, ne-a aratat cei 6 pisoi pe care ii hranea cu biberonul si ne-a povestit cum a fost la scoala….si toate cu zambetul pe buze!! Cu zambetul pe buze!!! Asta e cel mai fascinant!! Fetita asta stie sa se bucure de viata si stie sa aprecieze lucrurile marunte!!! Tu mai stii sa faci asta??

D. m-a invatat astazi ce inseamna sa stii sa pretuiesti ce ai! Sa te bucuri de micile bucurii ale vietii! Sa te adaptezi si in situatii mai grele si sa fii un luptator! Cum crezi ca te-ai simti daca ai primi lectia asta de viata de la un copil de 6 anisori?? Oare de ce cateodata ne credem mai destepti sau mai buni decat acesti copii?

Asa ca in aceasta seara transmit spre cineva acolo sus un gand…sa aiba grija de acest copil minunat!

Octombrie 24, 2009

HrEmotion…un inceput sau o continuare?

Filed under: Lumea pe care o descopar — silviasdiary @ 12:34 pm

Acum doi ani am fost participant la o comunitate de practici pe resurse umane…HrEmotion. La inceput nu intelegeam de ce e asa important sa impartasesti practici si sa primesti informatii despre cum fac ceilalti lucrurile. Poate ca ar trebui sa specific putin contextul…eram in anul 2 de facultate si deja eram membru activ in ASPSE (Asociatia Studentilor la Psihologie si Stiintele Educatiei)de un an. M-am trezit inconjurata de multi alti oameni de HR din organizatii studentesti! Si timp de un an am invatat despre modul in care alte asociatii recruteaza noi membri, am „furat” din modalitatile celorlalti de a-si motiva membri, am realizat cat de important este sa iti mentii comunitatea de alumni aproape si sa te bucuri de cunostintele si relatiile pe care ei le au, mi-am dat seama de relevanta procesului de KT si nu in ultimul rand, am fost introdusa in lumea instrumentelor web 2.0. Mi-am facut prieteni noi , care aveau interese comune ca ale mele, mi-am deschis orizonturile in ceea ce priveste domeniul resurselor umane si mi-am dat seama ca e fascinant sa fii in aceasta lume 🙂

Au mai trecut 2 ani…si acum sunt alumni ASPSE…si HrEmotion a devenit proiectul in care nu mai sunt participant…ci sunt un membru al echipei care pregateste o super experienta pentru oamenii de HR din organizatiile studentesti. Ce e amuzant acum e ca toate aceste instrumente web 2.0. sunt pe de-o parte fascinante, pe de alta parte debusolante. De ce spun asta? Eu nu am fost un mare fan al twitter, yammer, google sites, prezi, blog sau animoto insa acum, cu ajutorul acestor omuleti care ma streseaza in mod constant cu importanta acestora, imi bag nasul in toate ….si e chiar amuzant 🙂

Ma gandeam sa le fac o surpriza celor din echipa HrEmotion…asa ca ceea ce urmeaza e pentru ei !

http://animoto.com/play/8S2cQMtM93PSHue1GeI1Mw?utm_campaign=share_email&utm_medium=email&utm_source=share_email

Older Posts »

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.